Ce este psihoterapia cognitiv-comportamentala?
Psihoterapia cognitiv-comportamentala este o terapie de scurta durata, focalizata pe rezolvarea problemelor, cu rezultate evidente, centrate pe ameliorarea sau vindecarea unor simptome neuropsihice sau psihosomatice.
Psihoterapia este delimitata in timp, focalizata pe problema si are obiective clar definite.
Principiul de baza al terapiei cognitiv-comportamentale postuleaza faptul ca modurile in care o persoana se comporta sunt determinate de felul in care aceasta interpreteaza situatiile imediate cu care se confrunta.
Obiectivul principal al interventiei cognitiv-comportamentale este reducerea emotiilor negative disfunctionale si a comportamentelor dezadaptative.
In cursul sedintelor de psihoterapie, se recurge la principiile invatarii in vederea modificarii structurii cognitive dezadaptative a clientului, evaluand permanent efectele pe care le au aceste modificari in comportamentul si stilul de gandire.
Psihoterapia cognitiv-comportamentala se bazeaza pe o serie de tehnici de restructurare atitudinala, de metode si tehnici de intarire, modelare, desensibilizare.
In procesul terapeutic se pun in actiune tehnici specifice menite sa restabileasca echilibrul psihic al clientului si sa-i permita acestuia o mai buna adaptare la realitate.
Psihoterapia cognitiv-comportamentala ii va permite clientului sa dobandeasca abilitatile necesare prin care sa rezolve atat in legatura cu problema prezenta, ci si cu eventuale probleme similare ce pot sa apara in viitor.
Un accent deosebit de important este pus pe relatia terapeutica, caracterizata in general ca o alianta de lucru bazata pe o atitudine colaborativa si de incredere a clientului in psihoterapeut, pe empatie, rezonanta emotionala si acceptare neconditionata a clientului.
Care sunt tipurile de tulburari pe care le abordeaza psihoterapia cognitiv-comportamentala ?
A fost demonstrat stiintific prin numeroase studii clinice ca psihoterapia cognitiv-comportamentala este eficienta in foarte multe tulburari si probleme specifice conditiei umane.
Principalele tipuri de tulburari specifice pe care psihoterapia cognitiv-comportamentala le abordeaza sunt:
- anxietate generalizata
- atacuri de panica
- tulburari fobice (claustrofobie, agorafobie, acrofobia, fobia de avion, fobia sociala etc.)
- tulburari depresive
- dificultati de comunicare si relationare
- insomnie
- tulburari obsesiv compulsive (obsesii de contaminare, obsesia accidentelor, obesia ordinii etc.)
- tricotilomania
- disfunctii sexuale psihogene (lipsa dorintei sexuale, ejaculare precoce, impotenta, anorgasmie, frigiditate, vagininism, dispareunie )
- probleme de cuplu marital
- separare sau divort
- pierdere (doliu)
- stima de sine scazuta, devalorizare
- abuz de substante
- experienta trairii unor situatii traumatice in trecut sau in prezent
- ticuri
- enurezis
- tulburari psihosomatice (cefalee, dureri cronice, hipertensiune arteriala, diabet, astm bronsic)
Interventia psihoterapiei cognitiv-comportamentale este focalizata atat pe aspectele de tratament psihologic al tulburarilor mentionate, cat si pe aspectele de promovare a sanatatii, optimizare, dezvoltare si autocunoastere, preventie a patologiei.
Cat dureaz? o psihoterapie cognitiv-comportamentala?
In functie de problema cu care se prezinta clientul si de gradul in care vrea sa fie rezolvata aceasta, terapia cognitiv-comportamentala poate sa fie scurta (in medie 20 de sedinte) sau foarte lunga, aplicabila individual, in grup sau de grup (familie).
Psihoterapia este foarte bine structurata, iar intervalele dintre sedinte sunt riguros planificate.
Cea mai importanta parte a terapiei se desfasoara in viata de zi cu zi, clientul urmand sa puna in aplicare ce a invatat in cadrul sedintelor de psihoterapie. Repectand prescriptiile cognitiv-comportamentale in forma temelor intre sedintele de psihoterapie, numarul sedintelor se poate reduce, iar eficienta ramane aceeasi sau chiar creste.
Care sunt motivele pentru care oamenii vin la psihoterapie ?
- Cele mai des intalnire motive pentru care omenii decid sa mearga la terapie sunt:
- vor sa dobandeasca o mai profunda intelegere cu privire la anumite aspecte legate de propria persoana, vor sa se cunoasca mai bine;
- vor sa dobindeasca o mai mare incredere in fortele proprii;
- vor sa-si insuseasca deprinderi de comunicare mai eficiente;
- vor sa-si optimizeze comportamentul si sa-si imbunatateasca relatiie interpersonale;
- vor sa se elibereze de un simptom, tulburare sau fobie;
- vor sa se stapaneasca mai bine in situatiile stresante;
- vor sa se adapteze mai bine la viata profesionala si de familie;
- vor sa treaca cu bine peste o pierdere suferita;
- vor sa se asigure ca se gasesc in relatia potrivita sau ca au locul de munca potrivit;
- vor sa-si optimizeze comportamentul afectiv-erotic;
- vor sa depaseasca cu bine experienta divortului, separarii sau despartirii;
- vor sa ofere sprijin psihologic copiilor sai aflati in dificultate (dificultati de comportament, conflicte cu parintii, hiperemotivitate, trac, timiditate, agresivitate, rivalitate intre frati, dependenta de calculator, dificultati in invatare, absenteism, performante individuale scazute etc.).
Ce presupune prima sedinta de psihoterapie?
In cadrul primei sedinte, terapeutul va prezenta clientului regulile impuse de cadrul psihoterapeutic. Vor fi clarificate aspecte legate de tehnicile si metodele utilizate, natura relatiei terapeutice, confidentialitatea in psihoterapie, durata sedintelor, frecventa lor, pretul consultatiilor.
Bineinteles, nu este obligatatoriu sa continuie terapia dupa prima sedinta introductiva, putandu-se intrerupe programul in orice moment.
Primele sedinte sunt dedicate identificarii problemelor si elaborarii unui plan terapeutic. Deseori clientul se prezinta la terapie cu un amalgam nediferentiat de probleme, iar terapeutul este cel care il ajuta sa le ordoneze. Psihoterapia necesita munca si efort sustinut atit din partea terapeutului, cit si din partea clientului.
Se stabilesc sarcini precise si clare pe care clientul trebuie sa le indeplineasca intre sedintele de terapie. In masura in care aceste sarcini sunt indeplinite, progresele in terapie vor fi accelerate.
Care este rolul relatiei terapeut-client ?
Este important sa se stabileasca o buna relatie intre client si terapeut. Terapeutul manifesta respect, acceptare, caldura, autenticitate, capacitate de a intra in modul de a gindi, a simti si a actiona al clientului in scopul de a-l intelege mai bine.
Terapeutul trateaza fiecare persoana ca pe un individ unic, iar terapia este formulata astfel incat sa raspunda unicitatii nevoilor fiecarui client.
Clientul trebuie sa aibe incredere in terapeutul sau, cunoscand faptul ca etica si responsabilitatile profesionale ale acestuia il exclud de la urmarirea propriilor sale interese sau de la exploatarea sa in vreun sens. Acest fapt devine foarte important ca urmare a naturii private si uneori intens emotionale a relatiei stabilite cu terapeutul.
Relatia terapeutica in terapiile cognitiv-comportamentale este de tip egalitar. Sarcina principala in cadrul acestei relatii este castigarea increderii clientului, ajutindu-l sa vada in terapeut o persoana pe care se poate baza si capabila sa-i ofere sprijin psihologic.
In ce masura este respectata confidentialitatea ?
Tot ceea ce ii impartasesti terapeutului este confidential. Regula secretului profesional poate fi incalcata numai atunci cand informatiile pe care terapeutul le obtine indica posibilitatea unui pericol iminent pentru client (manifestarea unor tendinte suicidare) sau pentru alte persoane (intentii heteroagresive).
